„Anul și romanul” e despre basarabeanul Alexandru Popescu (n. 1987, în Bender; debut cu Montana, 2022, Premiul USM, urmat de Adâncuri incolore, 2023), care revine – „reia parcă, la alt nivel, firul narativ-tematic al romanului Montana, strălucitul său debut” (Eugen Lungu) – cu cel de-al treilea roman al său, Ecografie, Editura ARC, 2024.
Construcție inelară, debutând cu scena asasinării unui „biciclist” în plină stradă (Prolog) a cărei ecou se face auzit în capitolul final, 12 (sau în loc de epilog), între timp tânăra femeie de 19 ani mergând la ecograf (Nota Bene: refuză să afle sexul copilului; nu-l va afla nici cititorul, și nici alte personaje care o tot întreabă pe viitoarea mămică), apoi la fosta școală-internat ca să-și ridice diploma, unde se vede nevoită să stea de vorbă cu nesuferita directoare („Și da, acum sosi momentul adevărului. Directoarea simțea că urma să facă ceva pe măsura unui sacrilegiu…”), din gura căreia află cumplitul adevăr: „Cu cine ți-ai legat viața, copilă dragă? Nu are nicio treabă faptul că (…) el îți este bun de tată. Nu asta e problema. (…) Tihon al tău a fost comandant de cercetași atunci, în ’92. (…) Băieții lui, pur și simplu, i-au executat ordinele. Nu mai are rost să țin sub lacăt un adevăr care trebuia să iasă la suprafață mai devreme sau mai târziu.”