Șapte luni de scris și aproape un an de contemplare, insomnii și frământări. Bine ai venit pe lume, Montana. Găsiți cartea în librăriile din Republica Moldova.
https://librarius.md/ro/book/montana-684875
https://www.edituraarc.md/product/955
„Avem prin Montana poate cea mai serioasă și mai veridică proză despre enclava numită Transnistria. În acest retard mezozoic, timpul a înghețat, conservând în glaciațiunea sa politico-socială realitățile sovietice de care noi am și început să uităm. Miezul narațiunii reface epic războiul din Transnistria, văzut cu ochii unui copil și sedimentat apoi în psihicul zdruncinat al adultului. Sângerosul conflict e derulat prin mai multe episoade sinistre succedate cinematografic. Autorul își conduce cu mână forte personajele, toate credibile ca profiluri umane și ca entități ficționale. Detaliile cu revers simbolic – ceasul „Montana”, gutuile, cărțile tipărite cu caractere latine ș.a. – adaugă artisticitate prozei și mărturisesc în favoarea unui prozator pe deplin format, absolvit de ezitările noviciatului. Proza are antren, jocurile suspansului captivează și – mărturisesc eu, cititorul! – și că e unul dintre puținele noastre romane pe care nu vrei să le lași din mână.” Eugen LUNGU
„Romanul Montana de Alexandru Popescu mi se pare, şi nu încerc deloc să exagerez, unul dintre debuturile memorabile în proza ultimului deceniu din Republica Moldova. E poate cel mai strălucit debut. Un roman dens, fără divagaţii supărătoare, bine scris, construit pe două planuri temporale care interacţionează armonios: pe de o parte, avem povestea unui copil dintr-un loc oarecum izolat din Bender, o „bază” cu vagoane şi linii de asamblare, care după perestroika se pomeneşte pe teritoriul unui stat autoproclamat, RMN, iar, pe de altă parte e istoria acelui copil devenit jurnalist în Anglia zilelor noastre, un jurnalist care a evadat din universul cenuşiu cvasisovietic al Benderului, dar care se adaptează cu greu stilului de viaţă şi tabieturilor occidentale. Există mult dramatism în roman, dar acesta e bine dozat, vocea naratorului e calmă, el lăsându-l pe cititor să sesizeze dramatismul situaţiilor. Sunt situaţii tulburătoare descrise cu multă fineţe, în stilul marilor scriitori” Iulian CIOCAN