Am ținut să găsesc neapărat loc și acestui moment aici, pe blog. S-a întâmplat la final de august, 2015. Am fost alături de colegii mei de la Radio Europa Liberă în satul Ciuciuleni, raionul Hîcești la dezbateri despre spiritul de inițiativă al localnicilor. Eram mereu cu microfonul în mână printre sătenii adunaați pe stadion la discuții. Un bătrânel mă tot ghiontea să-i dau și lui microfonul, să-și spună oful. A fost foarte inistent. A vorbit ultimul, chiar la finalul întrevederii. A vorbit însă în versuri. Spunea el că a modificat și adaptat la realitățile de azi o poezie scrisă de poetul Vladimir Rusnac. Poezia se numește ”Durerea Bătrânilor”. Mai jos e un link la înregistrarea audio al momentului. Un moment care m-a marcat mult și care a stârnit lacrimi și aplauze de la oameni. Recită Tudor Salamalichi .
[kad_youtube url=”https://youtu.be/DtSV3_4VsP0″ width=400 height=400 maxwidth=400 ]