(…) Romanul Montana, publicat anul trecut de editura Arc la Chișinău, marchează debutul lui Alexandru Popescu. Trebuie să recunosc că subiectul reprezintă o fascinație pentru mine și aș fi citit cartea indiferent de calitatea ei. Se întâmplă, spre bucuria mea, să fie și una foarte bună, complexă și deloc tezistă. Titlul, numele unei mărci de ceasuri foarte populare în Moldova ex-sovietică, e unul de esență care încapsulează motivele fundamentale ale narațiunii: relația tăcută tată-fiu și întreruptă prematur, măsurarea unui timp mort, care se scurge cu altă viteză și în care protagonistul cade deseori abisal și motivul artefactului blestemat care te obligă la confruntarea cu trauma, devenită acum materială.
Romanul e scris pe două planuri: unul prezent, în care îl cunoaștem pe Josan Ivan Gheorghe, un imigrant din Republica Moldova ce lucrează în Regatul Unit, iar cel de-al doilea (care se va dovedi a fi și cel mai interesant) în care avem același protagonist în urmă cu treizeci de ani, iar acțiunea e plasată în orașul Bender (Tighina) din Republica Socialistă Moldovenească. Cred că Transnistria e un spațiu literar extrem de fecund, dar din motive care îmi scapă, prea puțin exploatat. Îl întâlnim în câteva documentare, în unele poezii ale lui Alexandru Vakulovski și cel mai bine reliefat în romanul Educație siberiană (Nicolai Lilin, 2013), roman ce explorează universul infracțional și anarhic în Transnistria din ultimii ani ai Uniunii Sovietice. (…)
Cristian Ciulica