(…) Judecând după existența moldovenilor, „thrillerul” ar trebui să fie genul cel mai prolific în literatura și în cinematografia basarabeană. Însă mult timp lucrurile au stat altfel, fără ca viața aici să fi fost mai dulce.
Izolați de izvoarele vii ale culturii române, în timpul regimului sovietic, lipsiți de libertate, de acces spre modernitate, scriitorii dintre Prut și Nistru au profesat „întoarcerea la izvoare”, recursul la tradițiile folclorice, au valorizat „râul, ramul”, vorba lui Eminescu, doina, nucul de la poartă… Întregul arsenal de simboluri și artefacte care ne permiteau să nu ne pierdem reperele, să ne salvăm identitatea sub tăvălugul rusificării. Poezia, proza, teatrul, filmul (să ne amintim de „Poienile roșii” sau de „Lăutarii” regizorului Emil Loteanu) s-au constituit pe acest calapod mitic și etnic.
Odată cu dobândirea libertății, lucrurile s-au schimbat radical. Noile generații de scriitori și-au dorit emanciparea de sub vechile determinări politice și ideologice. Anticomunismul a evoluat rapid spre contestarea reveriilor calofile sau „pășuniste”, cum li s-a mai spus; întoarcerea la izvoare s-a debarasat de învelișul edulcorat-nostalgic, a glisat spre culorile tari, radicale ale conflictelor de clan, evocând nu virtuți strămoșești, ci neînțelegeri și uri ancestrale. Primul care a deschis ușa spre aceste patimi refulate este Vasile Gârneț cu romanul său „Martorul” (1988) – o radiografie severă a satului basarabean și a lumii universitare din epocă. (…)
Vitalie Ciobanu, scriitor