Articol publicat în ediția 11-12/2022
(…) Surpriza cea mai recentă ne-o oferă Alexandru Popescu, debutant, dar cu o scriitură ce divulgă experiență suficientă pentru a intra în literatură (autorul a fost jurnalist la Europa liberă). Romanul Montana, aplicând tehnica discursului autenticist, nu atât explorează, cât exploatează biografia autorului. Ion (Vanea) Josan, român basarabean, originar din orașul Bender, aflat de facto sub jurisdicția administrației transnistrene, este reporter la un post de televiziune britanic. În pofida accentului străin, el i-a devansat pe alți pretendenți și a obținut jobul. Reușește să ia un interviu „fierbinte” de la un duce, membru al casei regale britanice. Este apreciat (inclusiv, pentru această performanță) de șeful său, trăiește o relație cu o colegă din Scoția, lucrurile se perindă dinamic, cu alternative ale suișurilor/ coborâșurilor, în ritmul obișnuit al paradisului civilizațional occidental. Eroul are și intermitente căderi psihologice, dar și accese de epilepsie, cauzate de amintiri ale trecutului. Un mesaj care vine de la sora sa geamănă, stabilită și ea în Europa (la Viena), îl cheamă la baștină: mama este în spital, după un atac de cord.
A doua linie de subiect, alternând metodic cu prima, e una evocând copilăria într-un stat-fantomă, în care urma să revină, clandestin, deoarece mai devreme dezertase din armata acestuia, după ce a fost înrolat abuziv și supus unor umilințe degradante. Ivan își trăise și fazele de copilărie și junețe ale vieții într-un soi de cazarmă, pe care toți o numeau „baza” (o ironie vădită, sugerând temelia unei formări). Un sector îngrădit, cu acces limitat, al unei porțiuni de linie moartă a căilor ferate din Bender (oraș basarabean, dar aflat în subordinea administrației ruse de la Tiraspol). Lumea locuia în vagoane ajustate, repartizate familiilor, ca apartamente, cu pereți din scânduri, aproape decorativi, ca la teatru. Expresia extremă a „locuințelor comunale” din URSS. Un fel de mare familie muncitorească, subordonată unor reguli de trai semi-militare.
Copilăria lui Ivan se petrece sub semnul unor schimbări dramatice: destrămarea URSS (dar cu păstrarea tradițiilor și legilor acesteia din urmă în „republica” transnistreană), războiul din Transnistria și îndepărtarea de Chișinău a enclavei separatiste, instituirea unui regim dictatorial, a terorii, a isteriei și a unui dezmăț anti-moldovenesc/ antiromânesc și antioccidental, dublat de o atitudine dușmănoasă față de moldovenii autohtoni, de o atitudine batjocoritoare față de tot ce am putea să numim drepturile omului. Se fura într-o veselie în această lumea a tranziției, pe acest tărâm uitat de evoluție. Adolescenții demontau și furau metale colorate din vagoanele de pasageri plasate pe linia moartă. Adulții furau combustibil, uleiuri și unguente, șine, cu tot cu traverse. Apoi eroul nostru câștigă din închirierea jocurilor de calculator, ca să ajungă la a comercializa țuică: găsise un alambic tăinuit de părinții săi în vremurile de prohibiție, culegea prune, corcodușe și alte fructe din flora spontană, de pe marginea căii ferate, le recicla/ le distila în licoarea lui Bachus, având permanent clienți – o lume debusolată, fără perspective, dedându-se ușor bețiilor interminabile. (…)
Mircea V. Ciobanu, critic literar